"Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire."
Romani 4:4-5
In versetul de mai sus ni se spune ca, credinta este opusa faptelor sau a lucrului personal. Deci daca nu lucrezi, te odihnesti - odihna este opusa lucrului. Atunci credinta si odihna au acelasi inteles. Cel ce crede se odihneste in ceea ce a facut Dumnezeu pentru el.
Galateni 3:11 "Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat*, caci ,,cel neprihanit prin credinta va trai."
Tit 3:5 "El ne-a mantuit, nu prin faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant"
Dumnezeu l-a creat pe om pentru odihna, caci dupa ce a terminat creatia si toate erau foarte bune, Cuvantul ne spune ca Dumnezeu S-a odihnit de tot ce facuse; toate erau perfecte si complete, iar omul trebuia sa traiasca intr-o permanenta zi de odihna, bazandu-se doar pe Dumnezeu, ascultand de El, hranindu-se doar cu ceea ce i-a permis El. Cand omul a ales sa se hraneasca cu altceva in afara lui Dumnezeu, el a abandonat credinta, odihna si a cazut in moarte si munca istovitoare departe de prezenta lui Dumnezeu.
El a trebuit sa fie alungat din odihna lui Dumnezeu (Eden) si sa-si caute singur un loc unde sa traiasca, dar prin propriile lui eforturi. Niciodata omul nu a gasit si nu a mai cunoscut odihna lui Dumnezeu. Numai Domnul Isus Hristos a facut posibil acest lucru celor care Il aleg ca Domn si Mantuitor al vietii lor, personal. El este odihna fiecaruia care crede.
Evrei 4:10 "Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale"
Credinta mea este odihna sau increderea in ceea ce El a facut si nu in ceva bun facut de mine; eu ma bizuiesc doar pe El, depind in totalitate de El care face pentru mine ceea ce eu nu pot face niciodata. Pentruca omul niciodata nu a putut implini legea, cerintele lui Dumnezeu, caci daca era posibil asa ceva, nu mai era necesar ca Domnul Isus sa vina in lume si sa implineasca El legea pentru noi prin moartea Lui.
Daca omul nu traieste in tot ceea ce este Hristos, el nu poate avea odihna - adica daca nu se hraneste cu Hristos nu poate avea viata, implinirea, satisfactia, linistea, siguranta, indestularea, fericirea. Cel ce il ia pe Hristos ca fiind absolut totul pentru el, beneficiaza de toate binecuvantarile lui Dumnezeu, de toate promisiunile Lui oferite in Isus Hristos.
Credinta Il crede pe Dumnezeu pe cuvant si-L ia asa cum este: Hristos. Asa a fost Avraam - Dumnezeu ii promite si el crede, el depinde de Dumnezeu care-si tine cuvantul. Credinta este primirea sau acceptarea a ceea ce a facut Dumnezeu.
Credinta nu inseamna si nu va insemna niciodata faptul ca eu imi fac partea mea si Dumnezeu face restul. Credinta nu inseamna sa faci ceva ci sa primesti ceva.
Eu accept/primesc neprihanirea data de Dumnezeu. Credinta mea totusi nu este pasiva ci face ceva - CREDE ca Hristos a murit pentru mine pe cruce, nu numai ca eu cred in Dumnezeu ca exista ci cred ca El a murit pentru mine si mi-a rezolvat problema pacatului meu odata pentru totdeauna, adica in mod permanent eu sunt acoperit de moartea si invierea lui Hristos pana ma va lua la El in vecinicie.
Isus Hristos este un Mantuitor desavarsit. El mi-a iertat neascultarea mea si in Isus Hristos cel rastignit, eu beneficiez de ea pentru ca Il cred. El ma duce in cer la El pentru ca a promis si a dat o singura CALE
intr-acolo, HRISTOS - pe care eu L-am ales, cred si traiesc in EL.
Nimeni nu are dreptul, nici puterea sa ma alunge de pe aceasta CALE, deoarece aceasta CALE nu este un drum trasat pe pamant sau pe o harta, ci EA este insusi Isus Hristos - si cine ar indrazni sa intinda mana si sa ma traga afara de pe EA ? Exista vre-o forta mai mare ca a Lui ?
El este puterea, mana cea puternica si stralucita de care nimeni nu se poate apropia. Si noi copiii Lui suntem in aceasta mana care ne-a creat si ne-a mantuit cu pretul vietii Sale datorita DRAGOSTEI Sale jertfitoare si a dorintei profunde de a ne avea alaturi de El pentru vesnicie.
Pentru acest Imparat, merita sa renuntam la sufletul nostru, la Ego-ul nostru atat de mandru si egoist pentru a trai alaturi de El in duhul nostru acolo unde El isi are resedinta.
Ioan 14:23 "Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi."
DACA - este o conditie - numai daca Il iubeste cineva pe Domnul este capabil sa renunte la el (suflet, personalitatea lui, gandurile lui, vointa lui, iubirea, placerea, dorinta lui) si sa se hraneasca, sa se intretina cu Cuvintele Lui, le crede si se bazeaza pe ele si le face reale pentru sine insusi - atunci Tatal si Fiul va domni peste sufletul lui, peste viata lui, facandu-si voia Lui in el.
Cu alte cuvinte omul respectiv va trai prin duhul lui calauzit de Duhul Sfant care-L contine pe Tatal si pe Fiul.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti la o astfel de viata glorioasa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu