Omul sufletesc

Ce este psihologia ?

PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proceselor și al particularităților psihice. 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate.

Psihologii studiază procesele percepției, gândirii, învățării, cogniției, emoțiilor și motivațiilor, personalitatea, comportamentul anormal, interacțiunile dintre indivizi și interacțiunile cu mediul. Psihologia desemneaza studiul a tot ceea ce priveste sufletul.

Cuvantul psihic, psihologie vine de la termenul grecesc "psyche" care face referire la suflet, personalitatea omului sau eul si reprezinta totalitatea mintii umane constiente si inconstiente. Iar in termenul psihologie mai exista pe langa "psyche" si cuvantul "logos". Cu alte cuvinte stiinta sufletului.

Majoritatea stiu ca omul se deosebeste de toate celelalte fiinte prin inteligenta, prin capacitatea cognitiva (de gandire), iar implicit cei mai multi vor spune ca omul este in primul o fiinta inteligenta ceea ce este total gresit. Omul este in primul rand o fiinta emotionala, iar apoi inteligenta. Sa va dau un exemplu. 

Tocmai ati intrat intr-un stadion sa vedeti un meci. In multimea aceea de oameni, il vedeti pe Ionel. Entuziasmat ca ati zarit pe cineva cunoscut, va grabiti sa il salutati. Pe drum insa, va aduceti aminte ca ii datorati 50 de lei si faceti drum intors! Sigur majoritatea dintre voi v-ati intalnit cu asemenea situatii. Acesta fiind un exemplu foarte bun pentru a arata ca omul este in primul rand o fiinta emotionala, sentimentala.

Sa va vorbesc putin despre omul sentimental.

Este adevarat ca evenimentele placute genereaza emotii placute si evenimentele neplacute genereaza evident emotii neplacute. Totusi adesea se spune ca emotiile neplacute dar care sunt constructive sunt mai de dorit decat cele placute dar distructive.

Cresterea increderii noastre in Dumnezeu, vazand viata din perspectiva Sa este un proces care dureaza toata viata, iar in decursul acestui proces emotiile noastre distructive sunt transformate in emotii constructive. In Ieremia 17:9-10 scrie ca inima omului este inselatoare. Cu alte cuvinte toate emotiile noastre, vointa noastra de a face binele si ceea ce gandim reflecta rautatea omului si capacitatea sufletului de a insela. Cuvantul lui Dumnezeu patrunde adanc si poate aduce la suprafata scopurile gresite pe care omul le urmareste, chiar daca omului i se par bune, oneste. De aceea este bine sa indreptam o rugaciune in fiecare zi spunandu-i lui Dumnezeu sa ne cerceteze inimile. 

Rugati-va din Psalmul 139, in special puneti accent pe versetele 23 si 24 "Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Vezi daca sint pe o cale rea, si du-ma pe calea veciniciei!" Este unul din psalmii mei preferati. 

Nimeni nu este liber de acele sentimente care reflecta imperfectiunea umana. Procesul de sfintire necesita ca noi sa trecem cu usurinta peste aceste emotii. Emotiile trebuiesc simtite. Maturitatea presupune capacitatea noastra de a ne experimenta sentimentele, de a le analiza si de a descoperi directia pe care mergem. 

Ahab si-a simtit mania atunci cand Nabot n-a vrut sa-i vanda via (1 Regi 21:4), dar el a esuat in a eticheta emotia ca fiind una distructiva. O negare a sentimentelor nu inseamna ca acestea nu exista. 

Simtirea emotiilor, nu numai ca imbogateste viata dar este si punctul de plecare al autoexaminarii. Pe de alta parte, esecul in a ne exprima sentimentele este adesea provocat de hotararea de a ne autoproteja pentru a evita respingerea si criticismul. Disponibilitatea de a exprima tot ceea ce o persoana simte se dezvolta in masura in care acea persoana se pocaieste de hotararea de a se autoproteja. Insa, ceea ce spunem in modul care o spunem, nu este determinat in primul rand de ceea ce simtim, ci de scopul nostru principal de a reflecta dragostea lui Dumnezeu fata de cei din jurul nostru.

Acestea sunt cateva idei ale psihologului american Larry Crabb. Iar acum o concluzie personala la cele de mai sus. 

Este necesara cunoasterea de sine ? 

DA! Ba inca este de o necesitate urgenta. Totusi, preasfintii nostrii conducatori, frati indoctrinati, sustin ca este pacat sa te cunosti pe tine insuti. Oare cum cititi Isaia 44:18-22 "Ei nu pricep si nu inteleg, caci li s-au lipit ochii, ca sa nu vada, si inima, ca sa nu inteleaga. Niciunul nu intra in sine insus, si n-are nici minte, nici pricepere sa-si zica..." care invita pe om la o astfel de cunoastere?