Introducere

 Pentru a naviga mai ușor prin paginile acestui blog, consultați secțiunea CUPRINS.

Cine este EL? se numește blogul meu. De ce? Pentru că am văzut în unii oameni dorința aceasta de a afla cine este Dumnezeu, și unde să Îl găsească. Și aș dori să le prezint adevărul despre acest Dumnezeu! Adevăr pe care il poți afla și tu citind și studiind Biblia, cu o minte deschisă și în concordanță cu mintea lui Dumnezeu! Voi vorbi despre înțelesul acestei fraze în posturile viitoare. Dar înainte:

Cine este El? Această întrebare frământă o lume întreaga! Pentru unii însă, rămâne un mister... De ce? Toți ne naștem cu un gol în adâncul nostru. Sufletul nostru tânjeste după împlinire, fericire, pace, cunoaștere, după viață veșnică. Unii încearcă să acopere acel gol din sufletul lor în bani, faimă, droguri, femei, băutura...și totuși, nu se simt împliniți. Tot le lipseste ceva. Aceștia într-un târziu, cad în depresie sau își pun capăt zilelor, pentru că viața nu are rost pentru ei. Pentru că lipsește scopul vieții lor, le lipsește EL! Dumnezeu!

Daca ai ajuns pe blogul meu, vreau să-ți spun de la început: NU fac propagandă religioasă, nu chem pe nimeni să se afilieze vreunui cult religios, de niciun fel. Religia nu a adus nimic bun, decât povara, tradiții, războaie (în numele lui "Dumnezeu"). Nu prin religie Îl poți cunoaște pe El, nu religia te mântuiește de păcate, nu mersul la biserică te duce in Rai, nu Sfânta Paraschieva îți iartă păcatele sau te mântuiește. Poți să fi un om religios și să mergi la biserică mai des decât o fac majoritatea ( mai des decît la Paști și la Crăciun) și să îți petreci o veșnicie în IAD departe de Dumnezeu! Singurul care este în stare să te mântuiască și să te ducă în Raiul Său este Isus Hristos! PUNCT!

Să luăm exemplul României, că e țara în care trăim. După teoriile majorității istoricilor, Creștinismul a ajuns în Dacia odată cu trupele Imperiului roman. Cine vrea să se documenteze să citească restul din Wikipedia. Bun, deci România este o țară creștina de pe vremea lui Traian, practic de la nașterea poporului român. Astăzi se declară creștini ( conform recensământului din 2002 ) aproximativ 21.522.000 din 21.680.974 de persoane ( în acest număr se includ toate cultele creștine pe lânga biserica Ortodoxă și cea Catolică ), diferența o reprezintă ateii, sau cei care nu au vrut să își facă publică religia.
Oau.....pot să spun că 99% din români se declară creștini, cu alte cuvinte, dacă întreb un român pe stradă, dacă crede în Dumnezeu îmi va spune că da ( în cazul în care nu am nimerit un ateu.....). Să va spun ceva?

ȘI DRACII CRED în Dumnezeu, ba chiar se și înfioară când aud numele Său, dar nu vor să Îi facă voia (Iacov 2:19). Nu știu câți dintre voi mai urmăriți faimoasele știri de la ora 5 de pe ProTv. Oare protagoniștii sunt atei?

Dacă ar fi așa înseamnă că informațiile date recensământului în 2002 au fost 99% false, ceea ce nu prea este posibil. Oameni buni, sunt creștinii români. Ba chiar și tata popă e protagonist că a violat nu știu ce femei, sau că e homosexual și alte minunății. Atunci îmi poți spune și mie cum te poți tu numi creștin, dacă nu faci voia lui Dumnezeu?
Dar care este voia lui Dumnezeu? Cine este Dumnezeu pâna la urmă? Asta vor întreba majoritatea românilor interesați de aceasta. Vă invit să vedeți un mic filmuleț cu românii noștri, creștini de 2000 de ani :O

Cum să trăiești în duhul - 4

Sunt atatia crestini care au pierdut notiunea duhului, mai bine zis nici nu au avut-o pentruca nimeni nu le-a explicat desi in Biblie scrie clar ca omul este trup, suflet si duh. Multi spun ca duhul si sufletul sunt una si aceeasi, ceea ce este gresit.

Pentru a fi oameni duhovnicesti trebuie sa aducem sufletul sub autoritatea [supunerea] duhului. Duhul sfant este acea autoritate [putere in noi] in duhul nostru care ne poate face capabili de a ne supune Lui. Acum totul depinde de "daca vrem" - asa cum am mai subliniat in episoadele trecute - depinde de vointa noastra care din nastere ea este rezvratita, tare, independenta fata de Dumnezeu.

Chiar dupa ce suntem mantuiti si-L avem pe Duhul Sfant in noi ca putere regeneratoare, ne aduce duhul la viata cu scopul de a da viata sufletului [minte, vointa, emotie] adica de a le aduce sub ascultarea, supunerea fata de duh.

De aceea este necesar sa cunoastem aceste notiuni de duh si suflet, sa le diferentiem si apoi sa avem o vointa care sa vrea sa cunoasca pe Domnul, sa-L iubeasca. Mintea si emotiile noastre atarna foarte mult de vointa noastra.

Vointa este puterea din suflet care va conduce si celelalte parti [minte si emotie] catre duh pentru a primi intelepciunea/intelegerea, priceperea si dragostea pentru Domnul si apoi pentru cei din jur. Altfel suntem saraci, goi si orbi. Sufletul trebuie sa fie cuprins in duh - cu alte cuvinte umanul [lemnul] sa fie acoperit de duh [aurul], caci duhul este viata; carnea, omenescul nu foloseste la nimic - exceptand hranirea pamantului cand se va intoarce in el.

Cumpararea de bucate de la Domnul este acest adevar. Trebuie sa-ti dai, sa vinzi ce ai mai de pret [minte, vointa, emotii], eul tau ca sa beneficiezi de bogatie divina [aur curatit prin foc = Domnul Isus Hristos,
Omul-Dumnezeu, care a murit si a inviat si a fost slavit - toata bogatia harului lui Dumnezeu, toata plinatatea Dumnezeirii care se gaseste in acest Hristos Isus si adus noua prin Duhul Sfant care ne-a fost dat]

Trist este ca foarte multi nu il cunosc pe acest Duh, iar cel mai trist este ca nici nu vor sa-L cunoasca.

Nu este suficienta doar intelegerea in minte; trebuie sa ne exersam duhul pentru a intelege ceea ce Duhul Sfant ne sufla in duhul nostru pentru a ne hrani mintea, vointa si emotia cu aceasta suflare a Duhului care este viata si pace, belsug de hrana, desfatare, racorire, uimire, bucurie, fericire, odihnire.

Cuvantul este hrana si bautura spirituala. Mancarea fizica nu este pentru a o intelege, a o analiza informational ci pentru a o manca pur si simplu; daca stai sa analizezi mancarea, daca doar ai cunostinte despre mancare, dar nu o mananci, mori. La fel si d.p.d.v spiritual: noi cunoastem foarte mult si intelegem la nivel de minte, dar nu este suficient, trebuie ca duhul nostru sa inspire cuvantul lui Dumnezeu care este Hristos - duhul datator de viata ca sa putem avea nutrientii necesari cresterii omului dinlauntru [duhul] pentru ca el sa dea viata adevarata = Zoe sufletului nostru.

In 2 Timotei capitolele 2 si 3 se vorbeste foarte mult despre aceste vremuri grele unde oamenii care spun ca sunt ai Domnului vorbesc vorbe goale, fara greutatea adevarului prin care il necinstesc pe Dumnezeu.

Ati observat acest lucru in predici ?  Eu da....cei care se urca la amvon, se predica pe ei, "delegatiile" lor, prin ce tari au fost si ce au facut, se lauda unii pe altii, se mangaie......VORBE GOALE!

Doamne ai mila!

Cum să trăiești în duhul - 3

Ca sa-L cunosti pe Domnul in duh trebuie sa treci prin moarte [renuntare la sine] si acest lucru il poti face doar daca-L iubesti pe Hristos.

Ioan 14:23 "Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi."

Sunt cateva situatii cand cei care L-au cunoscut pe Domnul inainte de moartea Sa, nu au mai putut sa-L recunoasca dupa inviere. Maria Magdalena la mormant Il recunoaste pe Isus doar cand ii pronunta numele si nu cand vorbeste cu ea intreband-o "De ce plangi ?". Apoi ucenicii pe drumul Emausului cand Domnul le tot vorbeste din scriptura ca sa inteleaga si totusi mintea lor era asa de intunecata chiar daca inima le ardea - era foarte emotionata de explicatiile din Scripturi, totusi atunci cand le frange painea, ei Il recunosc fara nici-o alta dovada.

Un alt exemplu este la pescuirea minunata cand niciunul nu-L recunoaste pe Domnul decat dupa ce au prins peste la porunca Lui, Ioan fiind primul care L-a recunoscut. Apoi toti ceilalti nu indrazneau sa-L intrebe cine este caci in adancul lor stiau; aveau siguranta ca El este. 

Linistea si siguranta interioara a duhului este ceva care nu-ti poate risipi nimeni niciodata. Cand Il cunosti pe El in adancul fiintei tale, adica in duh, este ceva maret, ceva care nu se mai bazeaza pe superficialitate, pe exterior, caci atingerea Duhului in duh este atat de personala, de reala incat nici moartea fizica nu te mai sperie, ci o astepti, accepti ca pe o oportunitate de a fi totdeauna cu Domnul fara a mai fi impiedicat de lucrurile exterioare. 

Cand ochii inimii [duhovnicesti] ti se deschid, atunci Il vezi pe Domnul cu adevarat pentruca se deschide perdeaua dinlauntru si ai acces in Sfanta Sfintelor [adica in duh] unde este prezent Domnul Insusi pentru a te bucura de prezenta Lui si in prezenta Lui, savurandu-L, contemplandu-L si inchinandu-te inaintea Lui pentru a deveni robul Lui si a-I putea fi de folos in orice lucrare buna pe care ti-o incredinteaza. 

Nimeni nu poate fi un adevarat slujitor al Lui daca nu poate intra in Sfanta Sfintelor pentru a-L contacta pe Domnul. Ce ai putea da altuia daca tu nu L-ai vazut pe Domnul ca sa poti da ceea ce iti da El sa dai ? Caci numai asa te incarci cu stralucirea Lui si se poate vedea cand iesi afara sa-L reprezinti; de fapt El Insusi prin acea stralucire vorbeste prin persoana ta si lumineaza si pe altii pentru a da viata celor din jur.

Acesta este Hristosul inviat pe care toti trebuie sa-L cunoasca si pe care Duhul Sfant are cea mai mare dorinta si singurul scop sa ni-L faca de cunoscut fara mustrare oricarui doreste si crede ca-i lipseste intelepciunea, adica Hristos!

Iertarea lui Dumnezeu

Pentru că am observat că unii credincioși sunt foarte nesiguri pe iertarea lor, am vrut să evidențiez un lucru astăzi și foarte pe scurt, pentru că la Dumnezeu totul este clar, scurt și concis. Oricine spune ca este complicata treaba cu mântuirea sau răscumpararea și iertarea noastră vorbește direct de la Dracu'!

În ochii lui Dumnezeu, acest lucru a fost planificat înainte de întemeierea lumii și este un lucru perfect, complet! Tot ceea ce Dumnezeu rânduiește este perfect și fără cusur.

Iertarea lui Dumnezeu se bazează pe sange. Ștampila sau sigiliul pus de Dumnezeu pe această iertare este ÎNVIEREA!

Siguranța iertării este invierea! Cum Hristos a înviat, înseamna că iertarea a fost asigurată, realizată, terminată o dată pentru totdeauna. Cine crede că omul plătește pentru păcatele lui atunci când este pedepsit [de Dumnezeu !?] Îl nesocotește pe Dumnezeu și Îi știrbește dreptatea Lui. El iartă încontinuu pe păcătoși pentru că El este drept.

Datoria noastră era moartea din cauza păcatului, păcat care a fost plătit de Hristos pentru toți oamenii. El nu vine să moară de mai multe ori așa cum în Vechiul Testament trebuia să se aducă jertfe de fiecare dată, ci El este eficient, permanent.

Moartea Lui a fost una, o singură data și pentru totdeauna!

Puterea lui Dumnezeu

In Noul Testament, cuvantul putere sau autoritate este reprezentat prin doua cuvinte diferite in limba greaca, fiecare cu sensul lui si anume:

• exusia - puterea de a stapani, de a conduce, suprematie - care este a lui Dumnezeu in exclusivitate. Dumnezeu daruieste aceasta putere unei persoane pe care o alege EL (nu seminariile, studiile teologice - acestea sunt o urmare a alegerii lui Dumnezeu) pentru a fi competenta in a administra sau a distribui bogtiile cunostintei lui Dumnezeu oamenilor, numai pentru zidirea sau edificarea lor, d.p.d.v spiritual; adica a-i lamuri, a le clarifica adevarurile lui Dumnezeu, ca sa fie ziditi, inaltati, claditi pe ceea ce reprezinta Dumnezeu, nu ce este omenesc.

2 Corinteni 13:10 - "Tocmai de aceea va scriu aceste lucruri, cand nu sunt de fata, pentruca, atunci cand nu voi mai fi de fata, sa nu ma port cu asprime, potrivit cu puterea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidire, iar nu pentru darimare."

Aceasta putere "exusia" se poate abuza in scopuri personale, egoiste pentru a domina, a subjuga, a desconsidera cautand la fata omului, care distruge, darama. Satan prin gandurile omului intuneca mintea si poate folosi o asemenea persoana spre a face rau, chiar daca acea persoana este credincioasa!

• dunamis - aceasta este puterea de a se supune lui Dumnezeu prin ascultare. A-I da consideratie, prestigiu, respect, stima. Aceasta putere ne este data la nasterea din nou prin Duhul Sfant si aceasta trebuie sa ne calauzeasca, sa ne faca capabili sa traim viata lui Hristos toata viata noastra. Aceasta putere o au toti copiii Domnului, ca sa poata trai viata noua in Hristos, dar aceasta putere care defapt este o persoana : Duhul Sfant care-L contine pe Hristos si pe Dumnezeu Tatal. Trebuie sa o cunoastem ce este, cine este, cum vine, ce aduce, cum lucreaza ca sa putem sa ne bazam in exclusivitate pe EA, pe Duhul Sfant.

Exusia este data acelora pe care Dumnezeu ii alege sa fie: apostoli, prooroci, evanghelisti, pastori si invatatori; deci este o autoritate in plus fata de ceilalti credinciosi, nu ca sa fie superiori, ci pentru a-i zidi duhovniceste spre a creste in cunoasterea plinatatii lui Hristos.

Duhul Sfant este Autoritatea lui Dumnezeu si este autoritar, dar nu obliga pe nimeni la supunere. El este autoritar in dragoste, nu conditioneaza pe nimeni de dragostea Lui. Ce inseamna aceasta ?

Ii face placere sa comande, sa conduca, sa fie ascultat, sa dea dispozitii, sa-si impuna propria vointa si nu admite nesupunere, neascultare, nu poate fi de acord cu..., nu accepta..., nu considera ca bun....

Este autoritar dar nu forteaza pe nimeni sa-L accepte. Decizia este a omului.

Cum să trăiești în duhul - 2

Este necesar sa privim spre noi insine pentru a ne da seama cine suntem cu adevarat, dar atentie, nu trebuie sa ramanem cu privirile aici, ci cu toata credinta si indrazneala sa venim cu umilinta si vulnerabili la Domnul, sa privim spre El si la El fara sa ascundem nimic din realitatea urateniei noastre pentru ca numai asa vom invata dependenta de EL si increderea deplina in ceea ce a realizat El pentru noi.

El are o deosebita placere sa ofere harul Sau celui ce vine in acest mod la El. Acest lucru este posibil daca stim mai intai, credem si indraznim sa-l acceptam indiferent cat ne va costa acest lucru. Totul pleaca daca noi vrem acest lucru. Sunt persoane, copii ai lui Dumnezeu care se multumesc doar cu faptul ca L-au primit pe Domnul Isus ca Mantuitor si Domn, S-au botezat in apa promitandu-I slujire pana la moarte, dar mai departe traiesc viata asa cum o gandesc ei mai bine, dupa cum inteleg ei Cuvantul lui Dumnezeu; aceasta fiind viata lor de credinta pe acest pamant.

Acest lucru insa este nesabuinta curata, care te face un arogant care crede ca tot ce este Dumnezeu, este cat cunoaste si a invatat el, chiar daca a citit doar Cuvantul lui Dumnezeu.

Este foarte trist acest lucru, dar este realitatea zilelor noastre. Copiii lui Dumnezeu nu vor sa accepte ca Dumnezeu este mai presus de gandirea lor, ci Il fac pe Dumnezeu cat vor ei sa fie, iar daca cineva cauta sa le explice imensitatea adevarului lui Dumnezeu, il reduce la cuvintele: "da, dar nu este nevoie, ca Dumnezeu este cu mine si nu am nevoie sa stiu mai multe", sau "aaaa, nu trebuie sa ne adancim noi prea mult".

Atata timp cat omul nu-si va cunoaste aroganta nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu cu adevarat si nici nu va putea trai realitatea Duhului lui Dumnezeu. Ca sa intri in duhul si sa-L traiesti pe Hristos, trebuie sa renunti la tine, adica la aroganta si tot ce inseamna suflet, ca sa-L vezi pe Dumnezeu. Cand vei privi spre El, te luminezi de bucurie si nu mai trebuie sa-ti fie rusine caci stralucirea slavei si intelepciunii Lui va cuprinde mintea ta si atunci Dumnezeu va fi totul al tau si-ti va fi de ajuns.

Cum să trăiești în duhul - 1

Prin mortificarea duhului, prin pacatul adamic, omul a trait doar prin suflet. Acest suflet nu putea sa se descurce singur caci era facut dependent de altceva - de duhul. Satan, care a preluat conducerea omului instalandu-se in madularele noastre sub forma firii pamantesti, carnea, a corupt sufletul prin pofte si patimi indreptandu-i privirea doar spre lucrurile de pe pamant. Satan a amagit-o pe Eva sugerandu-i ca viata si-o poate trai si gasi si in afara lui Dumnezeu.

Oricat ai incerca sa educi sufletul sa fie acceptat de Dumnezeu, el nu poate realiza niciodata asa ceva.
De ce ?
Pentru ca viata reala sta in duh; si daca duhul tau este gol, lipsit de Duhul datator de viata - Isus Hristos, el nu are ce da omului; omul ramanand in moarte fara viata adevarata. Viata lui este o falsitate, o iluzie - ea nu este viata. Chiar daca gandesti, iubesti, speri, inveti tot felul de lucruri bune din punct de vedere omenesc, ele nu au valoare pentru ca sunt trecatoare.

Tot ce trece, se consuma, se strica este o iluzie, desertaciune, goana dupa vant. Doar gandirea duhului inviat de Duhul lui Dumnezeu da viata adevarata si-si traieste propria viata. O viata superioara, inalta, deasupra lucrurilor din lumea aceasta.

Hristos este tinta cautarii noastre. El este realitatea tuturor lucrurilor frumoase si trainice: bogatia, slava, intelepciunea, priceperea, stiinta care dau valoare omului lui Dumnezeu. Lucrurile omenesti, firesti nu vor fi capabile niciodata sa-L cunoasca si sa-L inteleaga pe Dumnezeu care este Duh.

Satan a subjugat toata omenirea si o conduce prin iscusinta vicleniei lui - o intelepciune diabolica - care zapaceste mintile oamenilor indreptandu-le-o spre ei insisi si spre cele pamantesti. Prin acest lucru devii vrajmasul lui Hristos, razvratindu-te impotriva Lui si pacatuind.

Mintea omului este castigata prin diverse cuvantari:

- fie de la Duhul care da viata
- fie de la firea pamanteasca - pomul cunostintei binelui si raului - care da moartea.

Psalmul 78:8 " Să nu fie, ca părinţii lor, un neam neascultător şi răzvrătit, un neam care n-avea o inimă tare şi al cărui duh nu era credincios lui Dumnezeu!"
Psalmul 78:58 "L-au supărat prin înălţimile lor şi I-au stârnit gelozia cu idolii lor."

Inaltimile din inima omului sunt in mintea lui: inteligenta, invatatura capatata prin scoala, citire, memorare - o intelepciune omeneasca. Daca omul se bazeaza pe aceste lucruri, se mandreste cu ele si tine la ele, el de fapt se impotriveste lui Dumnezeu care vrea sa-l conduca prin duhul lui prin Duhul Sau.

Duhul omului este cel ce trebuie sa fie credincios si cel ce da tarie inimii si il face puternic pe om in viata lui duhovniceasca.  Cunoasterea duhului are o importanta vitala, decisiva in viata de credinta.

Proverbele 3:13-26 "Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere!
Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; 
ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. 
În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. 
Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. 
Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi. 
Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pământul, şi prin pricepere a întărit El cerurile; 
prin ştiinţa Lui s-au deschis adâncurile şi strecoară norii roua. 
Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! 
Căci ele vor fi viaţa sufletului tău şi podoaba gâtului tău. 
Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. 
Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; 
căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere."

El nu-si indreapta privirile spre cei ce se cred intelepti.

Iov 37:24 "De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi."

Iov 38:2 "Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?"

Misterul Ieslei

Pentruca tot am serbat recent Nasterea Domnului nostru Isus Hristos, vreau sa va spun un gand scurt referitor la aceasta.

Aveti vreo idee de ce Mantuitorul nostru S-a nascut intr-un grajd, si asezat intr-o iesle? Multi, poate chiar toti veti spune, pentru a ne invata umilinta, smerenia. Da este si acesta un lucru, dar este un lucru de suprafata, care este evident. Duhul lui Dumnezeu cerceteaza duhul nostru si noi daca suntem receptivi putem primi adancimea acestei semnificatii si nu doar ce izbeste ochiul si ce gandim la prima vedere.

Toata Biblia este plina de sensuri adanci; dar mare majoritate vedem doar suprafata lor si ne este greu sa ne adancim, sa sapam dupa mai mult.

Asa cum stim, grajdul este un adapost pentru animale. Poporul Domnului stim ca este asemanat in ochii lui Dumnezeu cu niste oi. Isus Hristos s-a nascut in acest grajd din Betleem si apoi pus intr-o iesle. Ati citit de multe ori poate despre nasterea Domnului Isus, dar v-ati oprit putin asupra faptului ce este aceea o iesle ?
Majoritatea citim, dar nu si gandim la ceea ce citim.

IÉSLE ~ f. Construcție în grajd având forma unui jgheab adânc, în care se pune hrana pentru vite. [G.-D. ieslei; Sil. ies-le] /<sl. jasli

Isus a fost pus intr-o iesle, intr-un loc in care se punea hrana pentru animale, pentru oi. Deci El a venit pentru a fi hrana oilor pierdute ale casei lui Israel. Cine Il mananca pe El nu mai moare. 

El era pomul vietii din care ar fi trebuit sa manance Adam si Eva, dar n-au mai putut caci au fost izgoniti caci ei se hranisera cu ceva care i-a murdarit, i-a transformat in vrajmasi ai lui Dumnezeu. Asa ca au fost izgoniti si intrarea in gradina, unde era pomul vietii, a fost oprita si pazita de niste heruvimi cu sabii invapaiate.

Cei din Israel in vremea aceea cand s-a nascut Mesia ar fi trebuit sa-L recunoasca prin aceste semne: grajd, iesle, noapte - intunericul mortii - caci era mentionat in Lege si Proroci ca Dumnezeu le va da un astfel de OM care sa asculte de El.

Credința

"Insa, celui ce lucreaza, plata cuvenita lui i se socoteste nu ca un har, ci ca ceva datorat; pe cand, celui ce nu lucreaza, ci crede in Cel ce socoteste pe pacatos neprihanit, credinta pe care o are el, ii este socotita ca neprihanire."

Romani 4:4-5

In versetul de mai sus ni se spune ca, credinta este opusa faptelor sau a lucrului personal. Deci daca nu lucrezi, te odihnesti - odihna este opusa lucrului. Atunci credinta si odihna au acelasi inteles. Cel ce crede se odihneste in ceea ce a facut Dumnezeu pentru el. 

Galateni 3:11 "Si ca nimeni nu este socotit neprihanit inaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este invederat*, caci  ,,cel neprihanit prin credinta va trai."

Tit 3:5 "El ne-a mantuit, nu prin faptele, facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui, prin spalarea nasterii din nou si prin inoirea facuta de Duhul Sfant"

*ÎNVEDERÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.

Dumnezeu l-a creat pe om pentru odihna, caci dupa ce a terminat creatia si toate erau foarte bune, Cuvantul ne spune ca Dumnezeu S-a odihnit de tot ce facuse; toate erau perfecte si complete, iar omul trebuia sa traiasca intr-o permanenta zi de odihna, bazandu-se doar pe Dumnezeu, ascultand de El, hranindu-se doar cu ceea ce i-a permis El. Cand omul a ales sa se hraneasca cu altceva in afara lui Dumnezeu, el a abandonat credinta, odihna si a cazut in moarte si munca istovitoare departe de prezenta lui Dumnezeu. 

El a trebuit sa fie alungat din odihna lui Dumnezeu (Eden) si sa-si caute singur un loc unde sa traiasca, dar prin propriile lui eforturi. Niciodata omul nu a gasit si nu a mai cunoscut odihna lui Dumnezeu. Numai Domnul Isus Hristos a facut posibil acest lucru celor care Il aleg ca Domn si Mantuitor al vietii lor, personal. El este odihna fiecaruia care crede. 

Evrei 4:10 "Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale"

Credinta mea este odihna sau increderea in ceea ce El a facut si nu in ceva bun facut de mine; eu ma bizuiesc doar pe El, depind in totalitate de El care face pentru mine ceea ce eu nu pot face niciodata. Pentruca omul niciodata nu a putut implini legea, cerintele lui Dumnezeu, caci daca era posibil asa ceva, nu mai era necesar ca Domnul Isus sa vina in lume si sa implineasca El legea pentru noi  prin moartea Lui.

Daca omul nu traieste in tot ceea ce este Hristos, el nu poate avea odihna - adica daca nu se hraneste cu Hristos nu poate avea viata, implinirea, satisfactia, linistea, siguranta, indestularea, fericirea. Cel ce il ia pe Hristos ca fiind absolut totul pentru el, beneficiaza de toate binecuvantarile lui Dumnezeu, de toate promisiunile Lui oferite in Isus Hristos. 

Credinta Il crede pe Dumnezeu pe cuvant si-L ia asa cum este: Hristos. Asa a fost Avraam - Dumnezeu ii promite si el crede, el depinde de Dumnezeu care-si tine cuvantul. Credinta este primirea sau acceptarea a ceea ce a facut Dumnezeu. 

Credinta nu inseamna si nu va insemna niciodata faptul ca eu imi fac partea  mea si Dumnezeu face restul.  Credinta nu inseamna sa faci ceva ci sa primesti ceva. 

Eu accept/primesc neprihanirea data de Dumnezeu. Credinta mea totusi nu este pasiva ci face ceva - CREDE ca Hristos a murit pentru mine pe cruce, nu numai ca eu cred in Dumnezeu ca exista ci cred ca El a murit pentru mine si mi-a rezolvat problema pacatului meu odata pentru totdeauna, adica in mod permanent eu sunt acoperit de moartea si invierea lui Hristos pana ma va lua la El in vecinicie. 

Isus Hristos este un Mantuitor desavarsit. El mi-a iertat neascultarea mea si in Isus Hristos cel rastignit, eu beneficiez de ea pentru ca Il cred. El ma duce in cer la El pentru ca a promis si a dat o singura CALE

intr-acolo, HRISTOS - pe care eu L-am ales, cred si traiesc in EL.

Nimeni nu are dreptul, nici puterea sa ma alunge de pe aceasta CALE, deoarece aceasta CALE nu este un drum trasat pe pamant sau pe o harta, ci EA este insusi Isus Hristos - si cine ar indrazni sa intinda mana si sa ma traga afara de pe EA ? Exista vre-o forta mai mare ca a Lui ?

El este puterea, mana cea puternica si stralucita de care nimeni nu se poate apropia. Si noi copiii Lui suntem in aceasta mana care ne-a creat si ne-a mantuit cu pretul vietii Sale datorita DRAGOSTEI Sale jertfitoare si a dorintei profunde de a ne avea alaturi de El pentru vesnicie.

Pentru acest Imparat, merita sa renuntam la sufletul nostru, la Ego-ul nostru atat de mandru si egoist pentru a trai alaturi de El in duhul nostru acolo unde El isi are resedinta.

Ioan 14:23 "Drept raspuns, Isus i-a zis: Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi."

DACA - este o conditie - numai daca Il iubeste cineva pe Domnul este capabil sa renunte la el (suflet, personalitatea lui, gandurile lui, vointa lui, iubirea, placerea, dorinta lui) si sa se hraneasca, sa se intretina cu Cuvintele Lui, le crede si se bazeaza pe ele si le face reale pentru sine insusi - atunci Tatal si Fiul va domni peste sufletul lui, peste viata lui, facandu-si voia Lui in el. 

Cu alte cuvinte omul respectiv va trai prin duhul lui calauzit de Duhul Sfant care-L contine pe Tatal si pe Fiul.

Dumnezeu sa ne ajute pe toti la o astfel de viata glorioasa!

Duhul - conștiința

In acest articol vreau sa tratez una din functiile duhului nostru si anume constiinta sau cugetul.
Asa cum am prezentat in articolul Functiile duhului omenesc, in duhul nostru gasim constiinta, partasia si intuitia.

Constiinta are capacitatea de a-l face pe om sa gandeasca. Aceasta constiinta este o parte a duhului nostru care a ramas activa chiar si dupa ce omul a pacatuit. Conform Cuvantului lui Dumnezeu, duhul este cel care da viata; carnea nu foloseste la nimic.

Ioan 6:63 "Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe cari vi le-am spus Eu, sint duh si viata"

Acest cuget, initial a fost impregnat de Dumnezeu cu legea binelui, dar dupa pacat a fost adaugata si legea raului, a razvratirii, a independentei (Pacatul = Satan, Diavolul) si mintea omului a fost intunecata, a devenit nechibzuita si proasta. Omul, in clipa aceea a fost condus de intuneric care apartine Satanei si a devenit robul intunericului.

Cand Il primim pe Hristos ca Domn, aceasta constiinta este curatita, stropita cu sangele Domnului si sunt activate si celelalte parti ale duhului care au devenit moarte dupa pacat si anume: partasia si intuitia sau simtul launtric. Acest simt launtric este cel care activeaza acum si transmite constiintei noastre mesajele Duhului, gandurile lui Hristos, lucrurile lui Dumnezeu si de aici mintea omului, daca este atintita spre cautarea lui Hristos, va percepe, va intelege aceste lucruri adanci ale lui Dumnezeu si le poate transmite in afara in mod inteligibil persoanelor cu care intra in contact.

Iata de ce este necesar sa ne lepadam de noi insine si sa cugetam la Domnul.

Proverbe 16:20 "Cine cugeta la Cuvantul Domnului, gaseste fericirea, si cine se increde in Domnul este fericit"

Ca sa fac o analogie pentru a intelege care e treaba cu acest duh al nostru, comparam fiinta umana cu un aparat de radio.

Aparatul de radio are un receptor pentru a exprima ceea ce capteaza. Iar acesta capteaza undele electrice din atmosfera pe o anumita frecventa. Acest aparat de radio mai contine si o scala - care trebuie sa functioneze si un buton de volum pentru a putea fi auzita vocea in afara si de catre altii.

In acelasi fel suntem si noi oamenii. Mai intai Dumnezeu ne repara scala, care era cazuta adica constiinta noastra care era patata de pacat este acum spalata in sangele Domnului Isus.

Aceasta constiinta este in inima noastra, in mintea noastra (in adancul acesteia), se repara cand Il primim pe Domnul Isus in viata noastra, iar apoi, oridecateori avem nevoie de curatire venim la sangele Domnului - pentru ca pacatuind, constiinta noastra sa pateaza.

Deci aceasta scala fiind acum in regula, o acordez (cu mintea) pe lungimea de unda (duhul, partasia si simtul launtric). Cu alte cuvinte, constiinta mea fiind in regula, imi fixez mintea mea pe duhul si ascult. Pentru ca Duhul lui Dumnezeu ne vorbeste duhului nostru. Iar duhul nostru transmite mintii noastre mesajul.

Daca noi nu avem mintea acordata pe duhul, nu vom putea auzi mesajul si fie il vom auzi distorsionat fie deloc.

De asemenea, un rol important il joaca volumul aparatului care reprezinta vointa noastra. Degeaba aparatul este acordat pe frecventa duhului, daca eu nu dau volumul tare sa aud si in acelasi timp sa auda si altii.

Trebuie sa ne cunoastem duhul si sa ni-l exersam fixandu-ne mintea in permanenta pe acest duh care-L contine pe Dumnezeu. Numai asa vom trai viata din belsug, caci Duhul este cel care da viata.

Omul duhovnicesc

Puterea lui Dumnezeu adusa de Duhul Sfant noua, este in duhul nostru si este chiar duhul nostru care nu se bazeaza pe intelepciunea omeneasca, sufleteasca a mintii [care se obtine prin studiu si exercitiu al mintii - care apartine sufletului si care este o functie naturala cu care ne-am nascut fiecare dintre noi], ci pe intelepciunea sau cunoasterea launtrica a duhului adusa de Duhul Sfant, pe care o da aceluia care se situeaza la nivelul duhului, si ii poate percepe simtirile lui ca apoi sa le transmita mintii facand-o sa inteleaga, sa priceapa aceste lucruri tainice ale duhului.

Adesea noi interpretam lucrurile adanci ale lui Dumnezeu cu mintea noastra. Minte care vede doar la suprafata, nu vede adancimea Cuvantului lui Dumnezeu. De aici ies atatea pareri personale, contradictorii provocand scindarea crestinilor in grupulete [denominatiuni] fiecare cu ideile lor. De ce ?

Pentru ca marea majoritate nu stiu diferenta dintre duh si suflet. Multi nici nu stiu ca au un duh in ei si nici ce este acela un duh. Vezi Trup, suflet si duh, Ce este sufletul omului? si Functiile duhului omenesc.

1 Corinteni 2:11-12 "In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului, care este in el? Tot asa nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu afara de Duhul lui Dumnezeu. Si noi n-am primit duhul lumii ci Duhul care vine dela Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile, pe cari ni
le-a dat Dumnezeu prin harul Sau"

Asa cum Pavel spune, doar duhul omului [si in mod special constiinta] cunoaste lucrurile inlauntrul omului, asa cum Duhul lui Dumnezeu cunoaste tainele adanci si lucrurile lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu ne-a dat Duhul care intra in duhul nostru si se face UNA cu el si duhul nostru este capabil atunci sa cunoasca lucrurile lui Dumnezeu aduse de harul Sau.

1 Corinteni 6:17 "Dar cine se lipeste de Domnul, este un singur duh cu El"

Este imposibil ca prin mintea noastra naturala, oricat de invatata ar fi [13.000 de doctorate magna cum lauda, masterate....] sa cunoastem lucrurile duhului, pentru ca doar duhul cunoaste mintea, emotia, vointa omului si nu invers.

Constiinta care este parte a duhului, ne cunoaste gandurile, faptele prin vointa, placerile/iubirile prin emotii si ni le face cunoscute la nivelul mintii - valabil pentru toti oamenii.

Romani 1:19-21 "Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu. In adevar insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vecinica si dumnezeirea Lui, se vad lamurit, dela facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati; fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multamit; ci s-au dedat la ganduri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat"

Psalmistul spune in Psalmul 51 "pune in mine un duh nou si statornic".  Duhul Sfant care are si simbol de "ulei" - ungerea Duhului Sfant - ne unge, adica lucreaza, se misca in noi, dandu-ne intelegerea lucrurilor lui Dumnezeu si ne invata dinlauntru, din duhul nostru, prin acel simt launtric [daca il avem dezvoltat prin cunoasterea acestuia] lucrari pe care le face Duhul si ce ne aduce cand se aseaza in noi.

Daca nu stim ce avem in duhul nostru si ce ne aduce, nu vom folosi niciodata aceste resurse divine si ne vom folosi doar de ce avem la dispozitia noastra si anume mintea, vointa si emotiile noastre sarace, goale, neputincioase si influentate de firea pamanteasca care este in madularele noastre, chiar daca aceste influente sunt bune, sunt in acelasi timp NEFOLOSITOARE deoarece isi au sursele in firea pamanteasca care este de la Diavolul si nu din duhul, unde locuieste Duhul Sfant!

Dar daca noi vom da voie duhului sa devina duhul mintii noastre, atunci suntem duhovnicesti, avem prezenta duhului in mintea noastra care este sediul gandurilor, a ratiunii, al opiniei, al memoriei.

1 Corinteni 2:14-16 "Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el, sint o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentruca trebuiesc judecate duhovniceste. Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insus nu poate fi judecat de nimeni"

Omul sufletesc

Ce este psihologia ?

PSIHOLOGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proceselor și al particularităților psihice. 2. Totalitatea fenomenelor psihice care caracterizează un individ sau o colectivitate; concepție, mentalitate. 3. Totalitatea proceselor psihice care condiționează o activitate.

Psihologii studiază procesele percepției, gândirii, învățării, cogniției, emoțiilor și motivațiilor, personalitatea, comportamentul anormal, interacțiunile dintre indivizi și interacțiunile cu mediul. Psihologia desemneaza studiul a tot ceea ce priveste sufletul.

Cuvantul psihic, psihologie vine de la termenul grecesc "psyche" care face referire la suflet, personalitatea omului sau eul si reprezinta totalitatea mintii umane constiente si inconstiente. Iar in termenul psihologie mai exista pe langa "psyche" si cuvantul "logos". Cu alte cuvinte stiinta sufletului.

Majoritatea stiu ca omul se deosebeste de toate celelalte fiinte prin inteligenta, prin capacitatea cognitiva (de gandire), iar implicit cei mai multi vor spune ca omul este in primul o fiinta inteligenta ceea ce este total gresit. Omul este in primul rand o fiinta emotionala, iar apoi inteligenta. Sa va dau un exemplu. 

Tocmai ati intrat intr-un stadion sa vedeti un meci. In multimea aceea de oameni, il vedeti pe Ionel. Entuziasmat ca ati zarit pe cineva cunoscut, va grabiti sa il salutati. Pe drum insa, va aduceti aminte ca ii datorati 50 de lei si faceti drum intors! Sigur majoritatea dintre voi v-ati intalnit cu asemenea situatii. Acesta fiind un exemplu foarte bun pentru a arata ca omul este in primul rand o fiinta emotionala, sentimentala.

Sa va vorbesc putin despre omul sentimental.

Este adevarat ca evenimentele placute genereaza emotii placute si evenimentele neplacute genereaza evident emotii neplacute. Totusi adesea se spune ca emotiile neplacute dar care sunt constructive sunt mai de dorit decat cele placute dar distructive.

Cresterea increderii noastre in Dumnezeu, vazand viata din perspectiva Sa este un proces care dureaza toata viata, iar in decursul acestui proces emotiile noastre distructive sunt transformate in emotii constructive. In Ieremia 17:9-10 scrie ca inima omului este inselatoare. Cu alte cuvinte toate emotiile noastre, vointa noastra de a face binele si ceea ce gandim reflecta rautatea omului si capacitatea sufletului de a insela. Cuvantul lui Dumnezeu patrunde adanc si poate aduce la suprafata scopurile gresite pe care omul le urmareste, chiar daca omului i se par bune, oneste. De aceea este bine sa indreptam o rugaciune in fiecare zi spunandu-i lui Dumnezeu sa ne cerceteze inimile. 

Rugati-va din Psalmul 139, in special puneti accent pe versetele 23 si 24 "Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Vezi daca sint pe o cale rea, si du-ma pe calea veciniciei!" Este unul din psalmii mei preferati. 

Nimeni nu este liber de acele sentimente care reflecta imperfectiunea umana. Procesul de sfintire necesita ca noi sa trecem cu usurinta peste aceste emotii. Emotiile trebuiesc simtite. Maturitatea presupune capacitatea noastra de a ne experimenta sentimentele, de a le analiza si de a descoperi directia pe care mergem. 

Ahab si-a simtit mania atunci cand Nabot n-a vrut sa-i vanda via (1 Regi 21:4), dar el a esuat in a eticheta emotia ca fiind una distructiva. O negare a sentimentelor nu inseamna ca acestea nu exista. 

Simtirea emotiilor, nu numai ca imbogateste viata dar este si punctul de plecare al autoexaminarii. Pe de alta parte, esecul in a ne exprima sentimentele este adesea provocat de hotararea de a ne autoproteja pentru a evita respingerea si criticismul. Disponibilitatea de a exprima tot ceea ce o persoana simte se dezvolta in masura in care acea persoana se pocaieste de hotararea de a se autoproteja. Insa, ceea ce spunem in modul care o spunem, nu este determinat in primul rand de ceea ce simtim, ci de scopul nostru principal de a reflecta dragostea lui Dumnezeu fata de cei din jurul nostru.

Acestea sunt cateva idei ale psihologului american Larry Crabb. Iar acum o concluzie personala la cele de mai sus. 

Este necesara cunoasterea de sine ? 

DA! Ba inca este de o necesitate urgenta. Totusi, preasfintii nostrii conducatori, frati indoctrinati, sustin ca este pacat sa te cunosti pe tine insuti. Oare cum cititi Isaia 44:18-22 "Ei nu pricep si nu inteleg, caci li s-au lipit ochii, ca sa nu vada, si inima, ca sa nu inteleaga. Niciunul nu intra in sine insus, si n-are nici minte, nici pricepere sa-si zica..." care invita pe om la o astfel de cunoastere? 

Numele lui Dumnezeu

"Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui."

Deuteronom 5:11

"Dumnezeu i-a zis lui Moise: – EU SUNT CEL CE SUNT! Să le spui israeliţilor că Cel Ce Îşi spune "EU SUNT" te-a trimis la ei. Dumnezeu i-a mai zis lui Moise: – Aşa să le vorbeşti israeliţilor: "Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov m-a trimis la voi." Acesta este Numele Meu pentru veci de veci; acest Nume este o aducere-aminte pentru toate generaţiile." - Exodul 3:14-15

In Biblie gasim diferite nume atribuite lui Dumnezeu precum : Elohim, Adonai, Ba'al, Yehova etc.... dar care este Numele Sau personal ? Numele care l-a dat lui Moise pe munte ?

Domnul, cum este tradus la noi, vine de la Adonai. Dar Domnul nu este un nume, ci un titlu. Cum s-a ajuns la Adonai si celelalte nume evreiesti ? 

In articolul trecut, v-am prezentat istoria poporului evreu tocmai ca sa revenim un pic la ea si sa intelegem cum s-a inlocuit adevaratul Nume al lui Dumnezeu, cu Domnul.

Totul a inceput in anul 586 I.Hr, cand Imparatia lui Iuda (Yahudah) este cucerita de babilonieni, iar evreii sunt exilati in Babilon. Babilonienii si-au batut joc de poporul evreu si de Dumnezeul lor, batjocorindu-I numele. In exilul lor in Babilon, rabinii au alcatuit Talmudul pentru a-si conserva cultura lor evreiasca, traditia lor. In Talmud, exista o porunca (orala, o traditie inventata de rabini), in care se spunea ca Numele lui Dumnezeu, trebuie ascuns. Oamenii erau obligati sa pronunte Adonai (Domnul Meu) de fiecare data cand citeau sulurile si ajungeau la cuvantul YHWH. Conform traditiei, numai preotii puteau sa Ii pronunte numele asa cum era scris in sul, dar numai in Sanctuar ( pentru ca nu mai aveau Templu in Babilon).

La inceput limba ebraica era alcatuita numai din 22 de consoane, deoarece acestea erau de ajuns pentru a citi si a intelege textul, dar unele dintre consoane ( yod, he, waw, alef, ayin ) erau folosite ca vocale de poporul evreu. Ulterior masoretii (cei care au tradus textele originale evreiesti si au alcatuit Torah) au adaugat celor 22 de consoane, vocale noi, reprezentate prin linii si puncte care sunt plasate in jurul consoanelor, tocmai pentru a pastra intelesul adevarat al cuvintelor si pronuntia lor corecta.

Dar acesti masoreti, cand au tradus Scripturile, desi copiau textele originale cu fidelitate, exact cum erau scrise, totusi conform traditiei si a legii Talmudului, aveau obligatia sa ascunda, sa mascheze adevaratul Nume al lui Dumnezeu, pentru ca oricine pronunta Numele exact al lui Dumnezeu, nu avea parte de viata viitoare. Da, asa era traditia lor! Si astfel au adaugat puncte si liniute in jurul literelor YHWH pentru a pronunta Adonai sau Elohim.

In limba ebraica, Eu Sunt Cel ce Sunt este tradus in felul urmator "Eyeh asher Eyeh", eyeh vine de la verbul hayah care inseamna "a fi" sau "a exista".

Acest cuvant hayah, care se gaseste in numele lui Dumnezeu, reprezinta eliberarea efectiva de putere, pentru ca implinirea sa fie asigurata. Cuvantul hayah a fost folosit la creatia lumii.

- Hayah 'or! (Sa fie lumina!) .....si a fost!

Si acum sa analizam literele din Numele Sau: YHWH ca sa vedem pronuntia exacta si corecta. Si luam primele doua YH (yod si he). Cuvantul הללויה care transliterat este HalleluYAH contine aceste doua litere evreiesti si vocala A. Cuvantul Halleluyah, este un cuvant universal, este acelasi cuvant in toate limbile si dialectele pamantului, o minunatie a istoriei. Specialistii in lingvistica spun ca o data la doua sute de ani cuvintele se schimba, insa acest cuvant este acelasi de acum 4000 de ani. Acest cuvant evreiesc vine de la cuvintele Hallel = a lauda, u= pe tine, YAH= parte din numele lui Dumnezeu. Iar un lucru minunat este ca in engleza, cuvantul se scrie Hallelujah, dar nu se pronunta "jah" ci "yah".

Deci acum am stabilit ca primele litere din numele lui Dumnezeu sunt YAH. De asemenea in Scriptura gasim 137 de nume care contin YAH si 73 care contin YAHU (יהו) in ele si va dau cateva exemple. Motivul pentru care caut nume care contin aceste litere, este pentru a afla pronuntia corecta a Numelui YHWH:

Eliyahu - אליהו (Ilie), Yishiyahu - ישעיהו (Isaia), Yirmeyahu - ירמיהו (Ieremia), Tobiyah - טוביה (Tobia), Tsidqiyahu - צדקיהו (Zedechia), Tsephanyah - צפניה (Tefania), Zekaryah - זכריה (Zaharia) si altele inclusiv Nethaniyahu - נתניהו

Vedem ca literele YHW apareau in vechime in numele profetilor si al altor oameni, si gasind in numele lor YHW, am gasit toate literele pentru ca H se repeta la sfarsit. Cum ar suna ultimul H, ce pronuntie ar avea? Aceeasi ca a primului, si anume A-ul din fata primului H, este si inaintea ultimului H. Si pronuntia corecta este :

YAHUWAH

Poate unii dintre voi veti spune, dar toti spun ca se pronunta YEHOVAH. Dar insasi numele lui Eliyahu, ne arata pronuntia exacta, pentru ca inseamna "Dumnezeul meu este YAHU!". La fel si in Halleluyah! Asa ca mai mult ca sigur este YAH, si nu YEH. Chiar si evreii pe timpul exilului Babilonian, erau numiti YAHUWS, si asa sunt numiti si de musulmani astazi. Schimbarea literei A in E este rezultatul la ceea ce faceau grecii. Grecii schimbau A-ul in E. In Geneza 7:5 vedem ca NOE, era NOAH, dar in Noul Testament ( Matei 24:37) il gasim NOE.

Numele complet al lui Dumnezeu este pastrat in numele tribului pe care L-a ales El. Tribul din care descinde Mantuitorul nostru si anume tribul lui Iuda - יהודה (YaHuWDaH). Daca il comparam cu numele lui Dumnezeu, vedem ca difera o singura litera - D-ul dela mijloc.  Dumnezeu spune despre acest trib al lui Iuda, ca Isi va pune numele Sau peste ei. 

Si tineti minte, oridecateori vedeti in Biblie cuvantul Domnul, sa stiti ca defapt este YaHuWah!

Cuvantul ne spune ca numele lui Dumnezeu are puterea sa infaptuiasca ceea ce spune! Sfantul Sau Nume: YaHuWaH, contine in el toata puterea care a chemat intreg Universul in existenta! 

"Cerurile au fost facute prin cuvantul YahuWaH si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui." - Psalmul 33:6

Pe langa acestea, cuvantul hayah provenit din numele lui Dumnezeu, arata ca El este auto existent. El nu a fost creat de nimeni altcineva, si nu isi trage sursa vietii din nimeni altul decat din Insusi El.

Dumnezeu nu a creat fiecare floare, iarba, pom, animal folosindu-si mana, ci doar rostindu-si Numele Creator!
In numele Sau personal, exista o imensa putere creatoare, viata.

"Căci El zice şi se face; porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă." - Psalmul 33:9

Insusi Numele Sau este o promisiune ca El este si va fi tot ceea ce copiii Lui au nevoie!
EU SUNT - pace, bucurie, intelepciune, vindecare, putere, indurare....tot ceea ce avem noi nevoie, EL ESTE!

Asa ca atunci cand va rugati, aduceti-va aminte cui va rugati, si ce va rugati, pentru ca voi va rugati unui Dumnezeu care ESTE!

Incetati cu rugaciunile inutile, invatati sa va rugati cum trebuie! Toata ziua ii cereti lui Dumnezeu putere...... EL ESTE PUTERE, tu il ai pe EL, ai putere. Nu trebuie sa ti-o dea EL pentru ca nu ai tu ce face cu ea! EL ESTE toata puterea! Pune-ti increderea in EL si EL nu te va lasa!

"Aşa vorbeşte Domnul care face aceste lucruri, Domnul care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui nume este YaHuWaH: "Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti." - Ieremia 33:2-3

Istoria poporului evreu

Pentru ca o sa urmeze un articol foarte important, m-am gandit ca mai intai sa prezint istoria cronologica a poporului evreu incepand de la Avraham si pana in prezent, pentru ca articolul viitor sa nu il lungesc prea mult si cu istoria evreilor.

1976 BCE - Se naste Avram - Geneza 11:26

1928 BCE - Turnul Babel - Geneza 11

1918 BCE - Noe moare - Geneza 9:28
1877 BCE - Avram si Sarai sunt numiti Avraham si Sarah de catre Dumnezeu - Geneza 17
1877 BCE - Sodoma si Gomora sunt distruse - Geneza 19:12
1876 BCE - Isaac se naste - Geneza 21:5
1839 BCE - Sarai moare - Geneza 23:1
1816 BCE - Iacov si Esau, fii lui Isaac se nasc - Geneza 25:25
1801 BCE - Avraham moare - Geneza 25:8
1695 BCE - Iosif a fost numit stapanitor peste tara Egiptului - Geneza 41:41
1686 BCE - Iacov se muta in Egipt cu familia - Geneza 46:8
1557 BCE - Moise se naste - Exod 2:1
1476 BCE - Iesirea israelitilor din Egipt - Exod 12:37
1437 BCE - Moise moare - Deuteronom 34:7
1436 BCE - Israelitii intra in Canaan - Iosua 4:19

1436-1040 BCE- Perioada lui Iosua, a Judecatorilor si a primului Imparat al lui Israel, Saul - 1 Regi 6:1
1041-1001 BCE - David domneste peste Israel 40, stabilind Ierusalimul - 1 Regi 2:11
1001-961 BCE - Solomon fiul lui David este Imparat al lui Israel - 1 Regi 11:42
997 BCE - A inceput constructia primului Templu - 1 Regi 6:1
960 BCE - Primul Templu este construit
930 BCE - Imparatia lui Israel este impartita in 2 Imparatii rivale. Israel in nord si Iuda in sud - 1 Regi 12

722-720 BCE - Israelul (Imparatia din nord) este zdrobit de Asiria (cele 10 triburi "pierdute")
586 BCE - Imparatia lui Iuda cade sub stapanirea Babilonului. Templul este distrus, majoritatea iudeilor sunt exilati in Babilon, marcand inceputul Diasporei evreiesti.

538-515 BCE - Multi evrei se intorc din Babilon si incep reconstruirea Templului. Perioada lui Ezra.
332 BCE - Sunt cuceriti de catre Alexandru cel Mare. Grecii stapanesc peste Israel.
166-160 BCE - Perioada Macabeilor, revolta si profanarea Templului.
142-63 BCE - Independenta evreilor
63 BCE - Ierusalimul capturat de gen. Pompey

63 BCE-313 CE - Stapanire romana
40 - 4 BCE - Domnia lui Irod
37 BCE - Irod captureaza Ierusalimul
19 BCE - Irod incepe restaurarea Templului
4 BCE - Nasterea lui Isus Hristos si al lui Ioan Botezatorul (cu aproximatie)
4 BCE - Irod moare
26-36 CE - Pilat Pontius
31 Aprilie 25 CE - Crucificarea lui Isus Hristos

63 CE - Templul este refacut complet
66-73 CE - Marea revolta a evreilor impotriva romanilor
70 CE - Caderea Ierusalimului si distrugerea Templului de catre Titus
135 CE - Imparatul Adrian distruge complet Ierusalimul. Construieste ziduri noi si un nou oras numit Aelia Capitolina. Evreii nu sunt acceptati in Ierusalim.
438 CE - Imparateasa Eudocia le permite evreilor sa se intoarca in Ierusalim
614 CE - Persii cuceresc Ierusalimul, expulzeaza tot poporul evreu si distrug majoritatea bisericilor construite de Regina Elena (mama lui Constantin cel Mare) in 326 CE
629 CE - Ierusalimul recapturat de Imperiul Bizantin
638 CE - La sase ani dupa moartea profetului Mohammed, Caliph Omar intra in Ierusalim, iar evreilor le este permis din nou accesul in Ierusalim
691 CE - Moscheea lui Omar este construita
1010 CE - Caliph al-Hakim ordona distrugerea tuturor sinagogilor si bisericilor

1099-1244 - Perioada Cruciadelor
1260-1517 - Perioada lui Mameluk
1348 - Ciuma loveste Ierusalimul
1517-1917 - Perioada Otomana
1917-1948 - Perioada Mandatului Britanic
1948- - Perioada Israelitilor 
14 Mai 1948 - Mandatul Britanic ia sfarsit si Israel este proclamat stat independent


Asa cum vedeti Israelul a fost intr-o lupta continua, in special dupa moartea lui Isus Hristos, pentruca singuri am cerut: 

"Sângele Lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri."

Matei 27:25

Nu am avut nici cea mai mica idee ceea ce am rostit, si nu dupa mult timp a urmat distrugerea Ierusalimului, izgonirea evreilor, a urmat holocaustul, toate acestea sunt urmari ale lui Matei 27:25.

Stapanirea Babiloniana am subliniat-o pentru ca va fi baza de la care va pleca articolul urmator. 

Pana atunci, 

Shalom!

Ce este nașterea din nou ?

Nasterea din nou sau regenerarea spirituala este acel proces care are loc in clipa cand am acceptat iertarea lui Dumnezeu si i-am raspuns chemarii Lui, primindu-L in viata noastra ca Domn si Mantuitor!

Este necesara nasterea din nou ?

Da. Nasterea din nou este absolut necesara din mai multe puncte de vedere. Unul dintre acestea fiind faptul ca noi avem o viata care a devenit stricata si rea si nu poate fi imbunatatita prin nimic din ceea ce facem.

"Poate un etiopian sa-si schimbe pielea, sau un pardos sa-si schimbe petele? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, cari sunteti deprinsi sa faceti raul?" - Ieremia 13:23

"Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentruca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n'am puterea sa-l fac" - Romani 7:18

Nu va inselati singuri crezand ca voi puteti fi buni prin autocontrol sau cine stie ce alte tehnici! Nu puteti! Si cine afirma ca poate, este un mincinos!

Si totusi chiar daca omul nu ar fi mancat din pomul cunostintei binelui si raului, tot ar avea nevoie de regenerare, de nastere din nou pentru ca noi avem o viata creata. Omul nu are viata necreata a lui Dumnezeu in el. Fara adevarata viata noi nu putem intra in Imparatia lui Dumnezeu.

Si acum o sa va spun ceva care pe multi traditionalisti ii va deranja! Si nu-i nicio problema. Tot ceea ce Isus a spus, a starnit impotrivire si furie in mijlocul fariseilor si carturarilor.

"Isus i-a raspuns: Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu" - Ioan 3:5

Ce afirma traditionalistii nostri cand citesc acest verset ? Acestia afirma doua lucruri care sunt evidente din text si anume:

1. Daca nu esti botezat in apa nu intri in Cer, cu alte cuvinte nu esti mantuit.
2. Daca nu ai Duhul Sfant nu intri in Cer, cu alte cuvinte nu esti mantuit. Cand acestia se refera la Duhul Sfant, se refera la vorbirea in limbi; adica: vorbesti in limbi ai Duhul Sfant. Nu vorbesti, nu il ai. FALS!

Si sa le luam pe rand. In primul rand, cine afirma aceste doua lucruri e prost! O spun direct, nu o iau pe ocolite!
Ganditi ceea ce cititi! In versetul de mai sus NU este vorba de botezul in apa! De aceea am si ales sa tratez mai inainte subiectul "Ce este viata" ca citindu-l sa puteti intelege ce vreau sa spun acum.

Apa la care se face referire in Ioan 3:5 este apa vie, apa vietii care a curs din Dumnezeu Tatal prin Isus Hristos la cruce si este adusa de Duhul Sfant in noi in CLIPA in care noi am spus DA lui Dumnezeu!

Fara acea apa vie, apa a vietii nu putem avea viata necreata a lui Dumnezeu in noi, iar cel care ne-o aduce in noi este Duhul Sfant. Fara Duhul Sfant nu putem avea viata vesnica pentru ca El este Cel care ne-o introduce in duhul nostru.

Si sper ca aceasta problema este rezolvata! Botezul in apa nu este decat o marturie in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. Nu are absolut nimic de a face cu Mantuirea!

Prin aceasta regenerare sau nastere din nou, noi capatam statutul de copil al Lui Dumnezeu si cetateni ai cerului. 
Prin aceasta regenerare noi devenim o fiinta noua si avem toata plinatatea lui Dumnezeu in noi. Tot ceea ce Dumnezeu este si detine este in noi! Si pe langa acestea suntem uniti cu Dumnezeu datorita Duhului Sau care intra in duhul nostru si se uneste cu el, devenind una.

UNITI PENTRU TOTDEAUNA CU HRISTOS!

Dati-va seama fratilor de ceea ce este in noi si cine suntem noi! Si asta datorita iubirii nespuse al lui Dumnezeu, a jertfei lui Isus Hristos si a lucrarii Duhului Sfant al Lui Dumnezeu!

Mantuirea nu ti-o da x si y din biserica si nici nu ti-o retrage x si y.
Nu lasati nesiguranta sa puna stapanire pe mintea voastra si fiti siguri pe Mantuirea voastra vesnica, pentru ca MANTUIREA este o persoana, si acea persoana este ISUS HRISTOS!

"Şi voi, dupa ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit." - Efeseni 1:13

Dragi traditionalisti, cautati in DEX ce inseamna pecete!

"Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu." - Ioan 10:27-29

Atata timp cat L-ai primit pe Isus in viata ta, cu toata sinceritatea, din toata inima, CARE ESTE MANTUIREA TA ESTI ASIGURAT PENTRU TOTDEAUNA!!!!!!!!!!!!!!!

"Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?" - Rom 8:35

Ce este viața ?

Poate la un moment dat in viata v-ati intrebat lucrul acesta, poate ati gasit un raspuns satisfacator, poate nu, poate va place sa filozofati (ca mine) si sa mergeti mai adanc pentru a afla mai multe. Insa adesea dam de alte intrebari pe parcursul calatoriei noastre in adancul mintii, pentruca cunostinta noastra nu va fi niciodata completa.

"In El era viata, si viata era lumina oamenilor" - Ioan 1:4
"Cine crede in Fiul, are viata vecinica; dar cine nu crede in Fiul nu va vedea viata" - Ioan 3:36
"....Eu am venit ca oile sa aiba viata, si s-o aiba din belsug." - Ioan 10:10
"Isus i-a zis: Eu sunt invierea si viata." - Ioan 11:25
"Cine are pe Fiul are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata." - 1 Ioan 5:12

Daca analizam/gandim ceea ce citim si nu doar citim ("Cititi fratilor si surorilor Biblia ca este bine"), vom observa ca din intreg Universul sau Multiversul cum vreti sa Il luati, singura viata care este VIATA este viata lui Dumnezeu. Dumnezeu este VIATA. Omul atata timp cat nu il are pe Dumnezeu, nu detine viata. In ochii lui Dumnezeu, numai viata Lui este viata. Viata este natura lui Dumnezeu.

Pai si cum noi nu avem viata ? NU! Noi avem suflare de viata! "i-a suflat in nari suflare de viata, si omul 
s-a facut astfel (a devenit) un suflet viu" - Geneza 2:7

Suflare de viata se spune in Geneza, si nu viata! Dar Dumnezeu l-a creat pe om cu un scop anume, iar daca ati urmarit toate articolele, am spus intr-un post anterior, ca scopul avut de Dumnezeu pentru om, era ca acesta (omul) sa Il contina pe Dumnezeu. Sa aibe viata lui Dumnezeu, pe scurt sa aibe viata!

Cum ?

"Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ,,Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit" - Geneza 2:16-17

Vedeti ca am accentuat in verset cuvintele orice pom. De ce ?

"Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului.

Dumnezeu i-a zis omului ca poate sa manance dupa placere din orice pom din gradina, aici fiind inclus si pomul vietii din mijlocul acesteia.

Ce s-ar fi intamplat daca omul ar fi mancat din pomul vietii ?

"Domnul Dumnezeu a zis: ,,Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mana sa ia si din pomul vietii, sa manance din el, si sa traiasca in veci." - Geneza 3:22

Ar fi capatat natura lui Dumnezeu, cu alte cuvinte ar fi avut viata pe care Dumnezeu intentiona sa o aiba omul. Ar fi avut viata adevarata, viata vesnica! Nu intru acum in amanunte cu privire la neascultarea omului si la pomul cunostintei binelui si raului pentru ca am un subiect special rezervat.

Omul mancand din pomul vietii ar fi avut viata vesnica, viata lui Dumnezeu acea viata necreata, divina, fara inceput si fara sfarsit, existand prin sine insasi si avand o existenta neschimbatoare in timp, indestructibila si imposibil de a fi tinuta de moarte!

"Viata" umana la fel ca toate celelalte tipuri de viata din univers (plante, animale inclusiv viata ingerilor) sunt schimbatoare, sunt muritoare.

In limba greaca, aceasta viata necreata, viata lui Dumnezeu are un termen aparte fata de viata noastra biologica si anume ZOE. Cuvantul zoe il gasim in versetele date de mine la inceputul articolului. Viata cea mai inalta, viata adevarata. Iar in greaca cuvantul pentru viata noastra biologica este bineinteles : bios.

Si ca o mica atentie asupra a ceea ce am scris mai sus, referitor la omul care ar fi avut viata lui Dumnezeu, expresia corecta este ar fi avut pe Dumnezeu ca viata! Diferenta dintre aceste 2 expresii este aceea ca in prima expresie "viata lui Dumnezeu" d.p.d.v logic nu implica intregul Dumnezeu, pe cand daca spunem "Dumnezeu ca viata" arata Dumnezeul complet, plinatatea Dumnezeirii. Iar atunci cand noi primim viata, noi Il primim pe Dumnezeu ca Duh datator de viata.

Viata este Hristos :

"Cand se va arata Hristos, viata voastra, atunci va veti arata si voi impreuna cu El in slava" - Coloseni 3:4
"Cine are pe Fiul are viata; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata." - 1 Ioan 5:12

Viata este curgerea lui Dumnezeu :

"Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate." - Geneza 2:10
"Si mi s-a aratat un rau cu apa vietii, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietii cetatii, si pe cele doua maluri ale raului, era pomul vietii..." - Apocalipsa 22:1-2

Vedem cum aceste doua mentiuni, prima din Geneza si a doua din Apocalipsa se leaga extraordinar. Viata este curgerea lui Dumnezeu in afara si inauntrul nostru. Pentru ca noi sa putem primi aceasta viata, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul sau ca sa fie zdrobit si rastignit pentru ca apa vietii sa curga ca sa o putem primi.

"ci unul din ostasi I-a strapuns coasta cu o sulita; si indata a iesit din ea sange si apa" - Ioan 19:34

"Iata Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca, si va tasni apa din ea, si poporul va bea" - Exodul 17:6

Stanca aceea din Exod Il reprezenta pe Isus Hristos care a fost lovit pentru ca poporul sa primeasca apa vie si sa bea din ea.

Viata este Duhul Sfant :

"Cine crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie, cum zice Scriptura. Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau sa-L primeasca ceice vor crede in El. Caci Duhul Sfant inca nu fusese dat, fiindca Isus nu fusese proslavit" - Ioan 7:38-39

Duhul Sfant este viata care intra in noi! Toata plinatatea Dumnezeirii este adusa in noi prin acest Duh Sfant al lui Dumnezeu care este puterea vietii. Puterea care L-a inviat pe Isus Hristos si care inviaza si pe noi!

Atunci cand noi ne fixam mintea noastra pe Duhul si Il ascultam experimentam aceasta viata!

Ca o concluzie la ceea ce am spus:

Viata, care este natura lui Dumnezeu, a curs prin Isus Hristos la cruce, si a fost introdusa in noi prin Duhul Sfant!



"Asa cum numai o usoara deviere de la Dumnezeu nu este viata, tot astfel o usoara deviere de la Cristos nu este viata. Caci Cristos este Dumnezeu ca viata."

Witness Lee

Cine este El

ISUS HRISTOS

- ÎN CHIMIE A TRANSFORMAT APA ÎN VIN,
- ÎN BIOLOGIE S-A NĂSCUT FĂRĂ A FI CONCEPUT NORMAL (NĂSCUT IAR NU FĂCUT)
- ÎN FIZICĂ A SFIDAT LEGEA GRAVITAŢIEI CÂND S-A RIDICAT LA CER;
- ÎN ECONOMIE A CONTRACARAT LEGEA CREŞTERII COSTURILOR RELATIVE (DIMINIŞHING RETURN) CÂND A HRĂNIT 5000 DE OAMENI CU 2 PEŞTI ŞI 5 PÂINI
- ÎN MEDICINĂ, A VINDECAT BOLNAVII ŞI ORBII FĂRĂ A LE ADMINISTRA NICI UN FEL DE MEDICAMENT,
- ÎN ISTORIE, EL E ÎNCEPUTUL ŞI SFÂRŞITUL (ALFA ŞI OMEGA)
- ÎN GUVERNARE, A SPUS CĂ POATE FI NUMIT CONSILIERUL MINUNAT, PRINŢUL PĂCII;
- ÎN RELIGIE, A SPUS NIMENI NU AJUNGE LA TATĂL DECÂT PRIN EL;
- CEL MAI MARE OM DIN ISTORIE.
- ISUS NU A AVUT SERVITORI ŞI TOTUŞI I SE SPUNEA STĂPÂN.
- NU A AVUT DIPLOMĂ ŞI TOTUŞI I SE SPUNEA ÎNVAŢĂTOR.
- NU A AVUT MEDICAMENTE ŞI TOTUŞI I SE SPUNEA VINDECĂTOR.
- NU A AVUT ARMATĂ ŞI TOTUŞI SE TEMEAU DE EL.
- NU A CÂŞTIGAT NICI UN RĂZBOI ŞI TOTUŞI A CUCERIT LUMEA.
- NU A COMIS NICI O CRIMĂ ŞI TOTUŞI TOTUŞI L-AU RĂSTIGNIT.
- A MURIT, A FOST ÎNORMÂNTAT ŞI TOTUŞI TRĂIEŞTE ŞI AZI.

DECI, CINE E EL ?
ALĂTURĂ-TE ŞI HAI SĂ-L LĂUDĂM;

Isus Hristos - Regele regilor

Cu ceva timp in urma, navigand pe Youtube, am dat de o predica scurta a unui frate, care atunci cand am ascultat-o am fost miscat de mesajul pe care l-a spus. M-a cuprins un sentiment de gratitudine, de bucurie, de.... cu greu imi gasesc cuvintele sa exprim ceea ce am simtit!

Un mesaj care dureaza doar 3 minute, scurt si cuprinzator!
Un mesaj care desi este atat de scurt, face mult mai mult decat toate predicile ascultate de-a lungul celor 4 ani de frecventare a bisericii in care sunt membru. De ce ?

Pentru ca mesajul este centrat pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si nu pe o teologie care sustine "self improvement-ul", nu pe o teologie creata dupa mintile oamenilor, nu evanghelii diluate, si cu jumatati de adevar care te fac sa dormi in biserica!

Cand Duhul lui Dumnezeu vorbeste printr-o persoana, NU POTI DORMI IN BISERICA!!! este IMPOSIBIL!!!

Psalmul 19

PSALMUL 19

1. (Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mînilor Lui.

2. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.
3. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:
4. dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.
5. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:
6. răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.
7. Legea Domnului este desăvîrşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.
8. Orînduirile Domnului sînt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului sînt curate şi luminează ochii.
9. Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte.
10. Ele sînt mai de preţ decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri.
11. Robul Tău primeşte şi el învăţătura dela ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
12. Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!
13. Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mîndrie, ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.
14. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, Stînca mea şi Izbăvitorul meu!

Unul dintre Psalmii mei preferati! Se vorbeste atat de minunat despre Creatia lui Dumnezeu, si cum aceasta Il lauda neincetat pe Creatorul sau!

De cate ori am citit, si recitit acest Psalm, insa intr-o seara, cand l-am recitit, ceva mi-a atras atentia. Este vorba  despre primele 4 versete (in special versetele 3 si 4). "Cerurile spun slava lui Dumnezeu, si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui." Si fiti atenti aici : "Si aceasta, fara vorbe, fara cuvinte, al caror sunet sa fie auzit: dar rasunetul lor strabate tot pamantul, si glasul lor merge pana la marginile lumii."

Poate vi se pare putin ciudat la prima vedere, fara vorbe si cuvinte, sunetul nu se aude, dar......totusi rasunetul lor strabate pamantul.....cu alte cuvinte, totusi se aude! Cum poate fi asa ceva? 

Pe moment ce citeam aceste versuri, instantaneu, am inteles ce spunea David in Psalm!

Tot ce este in ceruri, lauda pe Dumnezeu, stelele (la modul general), planetele....

In aceasta intindere pe care Dumnezeu a numit-o cer, iar noi ii spunem Univers, sunetul nu poate fi auzit!

Pentru cei care nu stiu, in spatiu nu exista aer. Spatiul este un vid imens! ( insa atentie nu este un vid perfect) - si chiar si in vid totusi exista ceva ( o sa revin asupra vidului intr-un alt articol).

Pe scurt sunetul este o vibratie, care are nevoie de un mediu de propagare. Exista in spectrul audio sa ii spunem asa, audio frecventa si radio frecventa. 

Pentru ca in Cosmos este vid, sunetul nu se propaga in vid! Insa orice element din spatiu emite sunetul sau unic in unde radio care se intind pe o banda larga de frecvente, dar si unde electromagnetice

Odata cu inventia radioului, oamenii de stiinta au construit radiotelescoape si le-au indreptat spre cer.

Ce credeti ca au primit? 

Si cel mai ............sunetul casei noastre:

Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:

dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, şi glasul lor merge pînă la marginile lumii.

Dumnezeu vs știința

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filosofie…

Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare:

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. - Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.


- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
- Nu
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.

- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.

- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau.

- L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.

Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.

- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.

Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.

- Gresite?
-Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.

- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:

- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina!

Profesorul s-a asezat.

PS: Studentul era Albert Einstein.

Sursa .....................................................................................................